legatar - explicat in DEX

legatar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEGATÁR, -Ă, legatari, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de un legat². – Din fr. légataire, lat. legatarius.

legatar (Dicționar de neologisme, 1986)
LEGATÁR, -Ă s.m. și f. Beneficiar al unui legat. ◊ Legatar universal = cel căruia cineva îi lasă prin testament întreaga sa avere. [Cf. fr. légataire, lat. legatarius].

legatar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LEGATÁR, -Ă s. m. f. beneficiar al unui legat². (< fr. légataire, lat. legatarius)

legatar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*legatár, -ă s. (lat. legatarius). Acela căruĭa i s´a lăsat ceva pin [!] testament: legatar universal.

legatar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
legatár s. m., pl. legatári

legatar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
legatar m. cui s’a lăsat un legat: legatar universal.

legatar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEGATÁR, -Ă, legatari, -e, s. m. și f. Persoană în favoarea căreia se face un legat². — Din fr. legataire, lat. legatarius.