legat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEGÁT2, legate, s. n. Dispoziție testamentară prin care se lasă cuiva o moștenire, un bun etc. ♦ (
Concr.) Bun lăsat cuiva prin dispoziție testamentară. – Din
lat. legatum.legat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEGÁT3, legați, s. m. 1. Trimis al senatului, al împăratului etc. într-o provincie a Imperiului roman.
2. Reprezentant diplomatic al unui papă. – Din
fr. légat, lat. legatus.legat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEGÁT1 s. n. Faptul de
a (se) lega1. 1. Strângere cu ajutorul unei legături a unor lucruri pentru a le împiedica să se desfacă.
2. Broșare, cartonare a unei cărți.
3. Rodire. –
V. lega1.legat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEGÁT4, -Ă, legați, -te, adj.,
adv. 1. Adj. (Despre oameni) Zdravăn, vânjos, voinic.
2. Adj. (Despre sosuri, dulcețuri etc.) Îngroșat, devenit consistent.
3. Adv. În mod coerent, cu înțeles logic. –
V. lega1.legat (Dicționar de neologisme, 1986)LEGÁT s.m. 1. (
La romani) Trimis special al Romei; ambasador, înalt demnitar, general.
2. Cardinal care reprezintă pe papă pe lângă un suveran, pe lângă un consiliu. [Cf. fr.
légat, it.
legato, lat.
legatus].
legat (Dicționar de neologisme, 1986)LEGÁT s.n. (
Jur.) Dispoziție testamentară prin care se lasă un bun, o obligație etc. cuiva; bun lăsat printr-o asemenea dispoziție. [< lat.
legatum].
legat (Marele dicționar de neologisme, 2000)LEGÁT1 s. m. 1. (la romani) împuternicit al senatului sau al împăratului într-o provincie. ◊ comandant de legiune. 2. cardinal reprezentant al papei, care îndeplinește funcții asemănătoare celor încredințate ambasadorilor. (< fr.
légat, lat.
legatus)
legat (Marele dicționar de neologisme, 2000)LEGÁT2 s. n. (jur.) dispoziție testamentară prin care se lasă un bun, o obligație etc. cuiva. ◊ bunul însuși. (< lat.
legatum)
legat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)legat, -ă, legați, -te adj. 1. arestat.
2. (
pop. – d. bărbați) impotent din cauza unor farmece.
legat (Dicționaru limbii românești, 1939)1) legát, -ă adj. (d.
leg). Strîns cu funia:
snop legat. Barb. Scorțit:
carte legată. Fig. Vînjos, robust:
om bine legat. Zi legată, zi de sărbătoare, când nu e voĭe să lucrezi. Acțiunea de a lega. Legămînt, îndatorire (Pan).