legăna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEGĂNÁ, leágăn, vb. I.
1. Tranz. A mișca lin într-o parte și în alta un copil (cu leagănul sau cu brațele) pentru a-l adormi. ♦
Refl. Fig. A se lăsa purtat, amăgit de speranțe deșarte.
2. Tranz. și
refl. A (se) mișca într-o parte și în alta; a (se) clătina, a (se) balansa. ♦
Refl. A se da în leagăn (
4).
3. Refl. (Despre oameni) A mișca ritmic (în mers, în pas de dans etc.). – Probabil
lat. *liginare (<
ligare „a lega”).