legațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEGAȚIÚNE s. f. v. legație.legațiune (Dicționar de neologisme, 1986)LEGAȚIÚNE s.f. v.
legație.
legațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*legațiúne f. (lat.
legátio, -ónis. V.
a- și
de-legațiune). Funcțiunea de legat. Însărcinarea dată unuĭ trimes [!] (ministru plenipotențiar) de a reprezenta un stat în alt stat. Localu (cancelaria) acestuĭ trimes. Funcționariĭ acesteĭ cancelariĭ la un loc. – Și
-áție.legațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)legațiune f.
1. personalul unei ambasade;
2. palatul unde rezidă.
legațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEGAȚIÚNE s. f. v. legație.