legație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEGÁȚIE, legații, s. f. Reprezentanță diplomatică permanentă inferioară în rang unei ambasade, condusă de un ministru plenipotențiar sau de un însărcinat cu afaceri. ♦ Localul, sediul acestei reprezentanțe. [
Var.:
legațiúne s. f.] – Din
fr. légation, lat. legatio.legație (Dicționar de neologisme, 1986)LEGÁȚIE s.f. Reprezentanță diplomatică permanentă într-un stat străin, inferioară în grad unei ambasade. ♦ Localul, sediul acestei reprezentanțe. [Gen.
-iei, var.
legațiune s.f. / cf. fr.
légation, lat.
legatio].
legație (Marele dicționar de neologisme, 2000)LEGÁȚIE s. f. 1. reprezentanță diplomatică cu rang inferior ambasadei. ◊ localul, sediul acesteia. 2. misiune a unui legat
1 (2), în vechile state ale bisericii. 3. suprafața unei țări supusă unui legat
1 (2). (< fr.
légation, lat.
legatio)
legație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)legáție (-ți-e) s. f.,
art. legáția (-ți-a), g.-d. art. legáției; pl. legáții, art. legáțiile (-ți-i-)legație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEGÁȚIE, legații, s. f. Misiune diplomatică pe lângă un stat străin, inferioară în rang unei ambasade, condusă de un ministru plenipotențiar sau de un însărcinat cu afaceri. ♦ Localul, sediul acestei misiuni. [
Var.:
legațiúne s. f.] — Din
fr. légation, lat. legatio.