legiuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEGIUÍT, -Ă, legiuiți, -te, adj. (
Înv. și
pop.) Care este în conformitate cu legea, bazat pe lege sau cerut de lege; legal, legitim. –
V. legiui.legĭuit (Dicționaru limbii românești, 1939)legĭuít, -ă adj. Legiferat. Legal. Legitim.
legiuit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)legiuit a. legitim.
legiuit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEGIUÍT, -Ă, legiuiți, -te, adj. (
Înv. și
pop.) Care este în conformitate cu legea, bazat pe lege sau cerut de lege; legal, legitim. —
V. legiui.