legăturică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LEGĂTURÍCĂ,legăturici, s. f. Diminutiv al lui legătură. [Pl. și: legăturele] – Legătură + suf. -ică.
legăturică(Dicționaru limbii românești, 1939) legăturícă f., pl. ele. Dim. d. legătură: o legăturică de fîn.
legăturică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !legăturícă s. f., g.-d. art. legăturícii/legăturélei; pl. legăturíci/legăturéle, art. legăturícile/legăturélele
legăturică(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LEGĂTURÍCĂ,legăturici, s. f. Diminutiv al lui legătură. [Pl. și: legăturele] — Legătură + suf. -ică.