legător - explicat in DEX

legător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEGĂTÓR, -OÁRE, legători, -oare, subst. I. S. m. și f. 1. Persoană specializată în legatul cărților. 2. Persoană care leagă snopii. II. S. f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦ Spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦ Spec. Basma. ♦ Spec. (Înv.) Cravată. ♦ Spec. (Înv.) Fular. – Lega + suf. -ător.

legător (Dicționaru limbii românești, 1939)
legătór m. (după fr. relieur). Barb. Acela care leagă (scorțește) cărțile. – Curat rom. și ob. în popor scorțitor.

legător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
legătór s. m., pl. legătóri

legător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
legător m. cel ce leagă cărți.

legător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEGĂTÓR, -OÁRE, (I) legători, -oare, s. m. și f., (II) legători, s. f. I. S. m. și f.Persoană specializată în legatul cărților. 2. Persoană care leagă snopii. II. S. f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦ Spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦ Spec. Basma. ♦ Spec. (înv.) Cravată. ♦ Spec. (înv.) Fular. — Lega + suf. -ător.