legătoare - explicat in DEX

legătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
legătoáre f., pl. orĭ. Cravată saŭ basma cu care te legĭ la gît. Sfoară, bată, funie saŭ lanț care servește la ținut ceva legat (de ex., cĭorapiĭ pe picĭor în loc de calțavete, un cîne [!] ca să nu fugă ș. a.).

legătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
legătoáre¹ (persoană) s. f., g.-d. art. legătoárei; pl. legătoáre

legătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
legătoáre² (obiect) s. f., g.-d. art. legătórii; pl. legătóri

legătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
legătoare f. 1. basmà de legat capul; 2. cravată; 3. cei doi căpriori ai unei case țărănești.