legănel - explicat in DEX

legănel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEGĂNÉL, legănele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui leagăn; legănaș, legănuș, legănuț. – Leagăn + suf. -el.

legănel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
legănél (fam.) s. n., pl. legănéle

legănel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEGĂNÉL, legănele, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui leagăn, legănaș, legănuș, legănuț. — Leagăn + suf. -el.