legănare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEGĂNÁRE, legănări, s. f. Acțiunea de
a (se) legăna și rezultatul ei; clătinare, balansare, legănătură. –
V. legăna.legănare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)legănáre s. f.,
g.-d. art. legănắrii; pl. legănắrilegănare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEGĂNÁRE, legănări, s. f. Acțiunea de
a (se) legăna și rezultatul ei; clătinare, balansare, legănătură. —
V. legăna.