legănător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEGĂNĂTÓR, -OÁRE, legănători, -oare, adj. (Rar) Care (se) leagănă. –
Legăna +
suf. -ător.legănător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)legănătór adj. m.,
pl. legănătóri; f. sg. și
pl. legănătoárelegănător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)legănător a. care se leagănă:
pas legănător AL.
legănător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEGĂNĂTÓR, -OARE, legănători, -oare, adj. Care (se) leagănă. —
Legăna +
suf. -ător.