legăna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEGĂNÁ, leágăn, vb. I.
1. Tranz. A mișca lin într-o parte și în alta un copil (cu leagănul sau cu brațele) pentru a-l adormi. ♦
Refl. Fig. A se lăsa purtat, amăgit de speranțe deșarte.
2. Tranz. și
refl. A (se) mișca într-o parte și în alta; a (se) clătina, a (se) balansa. ♦
Refl. A se da în leagăn (
4).
3. Refl. (Despre oameni) A mișca ritmic (în mers, în pas de dans etc.). – Probabil
lat. *liginare (<
ligare „a lega”).
legăna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!legăná (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. légăn, 2
sg. légeni, 3
leágănă; conj. prez. 3
să légenelegănà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)legănà v.
1. a mișca leagănul ca s’adoarmă pruncul;
2. a (se) mișca într’o parte și într’alta;
3. fig. a amăgi cu speranțe false sau depărtate.
legăna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEGĂNÁ, légăn, vb. I.
1. Tranz. A mișca lin într-o parte și în alta un copil (cu leagănul sau pe brațe) pentru a-1 adormi. ♦
Refl. Fig. A se lăsa purtat, amăgit de speranțe deșarte.
2. Tranz. și
refl. A (se) mișca într-o parte și în alta; a (se) clătina, a (se) balansa. ♦
Refl. A se da în leagăn (
4).
3. Refl. (Despre oameni) A se mișca ritmic (în mers, în pas de dans etc.). [
Prez. ind. și:
leágăn] — Probabil
lat. *liginare (<
ligare „a lega”).