legământ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEGĂMẤNT, legăminte, s. n. 1. Promisiune solemnă, angajament de a face ceva.
2. Învoială, convenție. –
Lat. ligamentum.legământ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)legămấnt s. n.,
pl. legămíntelegământ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)legământ n.
1. ceea ce servă a lega;
2. fig. convențiune, pact. [Lat. LIGAMENTUM].
legământ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEGĂMẤNT, legăminte, s. n. 1. Promisiune solemnă, angajament de a face ceva.
2. Învoială, convenție. —
Lat. ligamentum.