lecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LECȚIÚNE s. f. v. lecție.lecțiune (Dicționar de neologisme, 1986)LECȚIÚNE s.f. 1. Fiecare dintre formele în care se prezintă textul unui autor în diferite manuscrise sau ediții; fel de a citi un (pasaj dintr-un) text pentru stabilirea versiunii lui originare.
2. V.
lecție. [Pron.
-ți-u-. / < lat.
lectio, cf. germ.
Lektion].
lecțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)LECȚIÚNE s. f. fiecare dintre formele în care se prezintă textul unui autor în diferite manuscrise sau ediții; fel de a citi (un pasaj dintr-un text) pentru stabilirea versiunii originare. (< germ.
Lektion, lat.
lectio)
lecțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*lecțiúne f. (lat.
léctio, -ónis, d.
légere, a citi. V.
culeg, înțeleg). Ceĭa ce profesoru explică și dă elevuluĭ să învețe pe de rost, să înțeleagă saŭ să exercite:
profesoru dă elevului lecțiunĭ de matematică, de piano, de dans; elevu ĭa lecțiunĭ de la profesor saŭ
cu profesoru. Formă, versiune particulară a unuĭ text.
Fig. Învățătură:
lecțiunile experiențeĭ se plătesc adese-orĭ foarte scump. Învățătură de minte, pedeapsă (mustrare, bătaĭe saŭ altă suferință):
această cădere a fost o bună lecțiune pentru impertinența luĭ. – Ob.
lécție, ceĭa ce se dă elevuluĭ de învățat.
lecțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lecțiúne (versiune a unui text)
(-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. lecțiúnii; pl. lecțiúnilecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LECȚIÚNE s. f. v. lecție.lecțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lecți(un)e f.
1. învățătură dată sau primită:
a da, a lua lecțiuni; 2. ceea ce un școlar învață pe din afară:
a recita lecțiunea; 3. fig. învățăminte, înștiințări date:
lecțiunile experienței.