leșnic - explicat in DEX

leșnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LÉȘNIC, leșnice, s. n. (Reg.) Specie de plasă de pescuit. [Var.: léșniec s. n.] – Din bg. leštnik „alun”.

leșnic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
léșnic, léșnice, s.n. (reg.) 1. unealtă de prins pește; crâsnic. 2. locul de pândă al vânătorului.

leșnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
léșnic n., pl. e (d. leș 2 cu sufixu sl. -nic din crîsnic). Vechĭ. Leș, pîndă (pl. -cĭ, ca și azĭ în Mold. farmicĭ îld. farmece). Azĭ. Nord. Aleș, crîsnic (de prins pește). – Și lejnic. V. leșteŭ.

leșnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
léșnic (reg.) s. n., pl. léșnice

leșnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LÉȘNIC, leșnice, s. n. (Reg.) Plasă de pescuit. [Var.: leșniec s. n.] — Din bg. leštnik „alun”.