leșier (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))LEȘIÉR, leșiere, s. n. (
Reg.) Pânză groasă de cânepă, în care se pune cenușa pentru facerea leșiei sau prin care se strecoară leșia făcută din cenușă. – Din
leșie1 +
suf. -ar.