lașitate - explicat in DEX

lașitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LAȘITÁTE (2) lașități, s. f. 1. Faptul de a fi laș; starea celui laș. 2. (Concr.) Faptă, atitudine de om laș. – Laș + suf. -itate (după fr. lâcheté).

lașitate (Dicționar de neologisme, 1986)
LAȘITÁTE s.f. Frică, lipsă de curaj. ♦ Faptă de om laș, mișelie. [Cf. fr. lâcheté].

lașitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LAȘITÁTE s. f. frică, lipsă de curaj. ◊ atitudine, faptă de om laș, mișelie. (după fr. lâcheté)

lașitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*lașitáte f. (fr. lâcheté). Frică rușinoasă. Defectu de a fi laș. Mișelie, faptă josnică și nedemnă.

lașitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lașitáte s. f., g.-d. art. lașitắții; (fapte) pl. lașitắți

lașitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lașitate f. 1. starea celui laș; 2. faptă josnică, nedemnă.

lașitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LAȘITÁTE, (2) lașități, s. f. 1. Faptul de a fi laș; starea celui laș. 2. (Concr.) Faptă, atitudine de om laș. — Laș + suf. -itate (după fr. lâcheté).