lai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LAI, LÁIE, lăi, adj. (
Pop.) Negru sau negru amestecat cu alb. ◊
Expr. Că e laie, că-i bălaie sau
ba e laie, ba-i bălaie = ba una, ba alta; așa și pe dincolo.
Ori laie, ori bălaie = ori una, ori alta; alege!
Nici laie, nici bălaie = nici așa, nici așa. –
Cf. alb. laja.lai (Dicționar de neologisme, 1986)LAI s.n. (
Lit.) Poezie medievală cu caracter liric sau narativ. [Pron.
le, pl.
-uri. / < fr., engl.
lai < cuv. celtic].
lai (Marele dicționar de neologisme, 2000)LAI s. n. poezie medievală cu caracter liric sau narativ, cu versuri scurte, în general de opt silabe, și cu rimă plată. (< fr., engl.
lai)
lai (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lái (láie), adj. –
1. Sur, brumăriu, gri. –
2. De culoare închisă, negru. –
Var. lău. Mr. laiu „negru”. Origine necunoscută. Explicațiile încercate pînă acum nu par suficiente. A fost considerat ca provenind din
alb. ljaj „roșcat, blond-auriu” (P. Papahagi,
Jb., XII, 103), care ar putea reprezenta
lat. flavus; dar, pe lîngă dificultățile fonetice și semantice, nu există alt
ex. de cuvînt
lat. intrat în
rom. prin intermediul
alb. După Pascu,
Beiträge, 35 și Pascu, I, 71 stă în locul lui *
gălai, din
lat. galla „gogoașă de ristic”.
Der., din
gr. λάγειος „iepuraș” (Diculescu,
Elementele, 440), este foarte neverosimilă. După Pușcariu,
Dacor., V, 547-50 și DAR, din
lat. labes, „pată”, explicație puțin probabilă, deoarece în
lat. acest sens este secundar (
labes aparține aceleiași familii cu
labor), și că în
rom. sensul de „negru” este secundar (
lai este culoarea gri natural a anumitor tipuri de lînă sau culoarea neagră amestecată cu alb sau cărunt). Anterior
indoeurop., după Lahovary 332. Dacă se ține cont de faptul că acest cuvînt se aplică numai la lînă, și că indică o culoare naturală, așa cum rezultă de la spălarea lînii (
cf. fr. écru, sp. crudo, care de asemeni a ajuns să indice o culoare), ne-am putea gîndi la verbul
la „a spăla”; dar
der. nu este clară, și rămîne neexplicată relația obscură cu
bălăi. Cf. lăun. Din
rom. provin
ngr. λάίους (Murnu,
Lehnw., 30), probabil
alb. ljaj (Tiktin; DAR),
sb. laja, slov.
laja, lajka, ceh. lajka, rut. ljajistyi (Candrea,
Elemente, 408).
lai (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LAI [le] (
cuv. fr.)
subst. Gen poetic și muzical de origine celtică în literatura franceză medievală, destinat a fi cântat sau declamat, cu acompaniament de harpă și cultivat de truveri în N Franței (
pen. Bretania). Inițial era o povestire scurtă de inspirație istorică, eroică sau romanescă, împletind miracolul cu realul, cel mai de seamă reprezentant fiind Marie de France. Din
sec. 13, termenul denumește o piesă lirică în care, de obicei, era cântată iubirea, cel mai cunoscut autor de
l. din această perioadă fiind Guillaume de Machaut.
lai (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)lái, laie, adj. – Negru sau negru amestecat cu alb. Negru foarte deschis (Latiș): „Cele lăi, / Pă văi” (Antologie 1980: 107). – Probabil cuvânt autohton, cf. alb laja (Brâncuși 1983); Cuv. rom. preluat în slovacă (Macrea 1970: 15).
lai (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lai (
pop.)
adj. m.,
f. láie; pl. m. și
f. lăilai (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LAI, LAÍE, lăi, adj. (
Pop.) Negru sau negru amestecat cu
alb. ◊
Expr. Că e laie, că-i bălaie sau
ba e laie, ba-i bălaie = ba una, ba alta; așa și pe dincolo.
Ori laie, ori bălaie = ori una, ori alta; alege!
Nici laie, nici bălaie = nici așa, nici așa. —
Cf. alb. laja.lai (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)l-ai pr. +
vb. aux. (l-ai mâncat, l-ai mânca)laĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)1) laĭ și
lăŭ, láĭe adj., pl. m.
laĭ și
lăĭ, f.
lăĭ (alb.
lĭaĭ, id.). Cenușiŭ închis, sein (vorbind de oĭ):
oaĭe, lînă laĭe (la Hațeg,
căiță laĭe, căcĭulă neagră).
Orĭ laĭe, orĭ bălaĭe, orĭ una, orĭ alta; orĭ într´un fel, orĭ într´altu:
trebuĭe să te hotărăștĭ odată: orĭ laĭe, orĭ bălaĭe! – În
„Mioriță laĭe, laĭe, bucălaĭe”, laĭe e o prescurtare din
bucălaĭe, după cum în altă P. P. e o prescurtare din
bălaĭe: Stăĭ, oaĭe laĭe, bălaĭe! Tot așa
„Lie, lie, cĭocîrlie” saŭ
„Rudă, rudă, paparudă”. V.
țigaĭ.