lavabou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LAVABÓU, lavabouri, s. n. Încăpere în cămine, internate etc., utilată cu chiuvete și cu alte instalații sanitare, servind ca spălător comun. ♦ Lavoar; chiuvetă. – Din
fr. lavabo.lavabou (Dicționar de neologisme, 1986)LAVABÓU s.n. Lavoar. ♦ (
Rar) Chiuvetă. ♦ Spălător comun cu chiuvete (în căzărmi, internate etc.). [< fr.
lavabo].
lavabou (Marele dicționar de neologisme, 2000)LAVABÓU s. n. 1. lavoar. ◊ chiuvetă de perete. 2. spălător comun cu chiuvete (în căzărmi, internate etc.). (< fr.
lavabo)
lavabou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lavabóu s. n.,
art. lavabóul; pl. lavabóurilavabou (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LAVABÓU, lavabouri, s. n. încăpere în cămine, internate etc., utilată cu chiuvete și cu alte instalații sanitare, servind ca spălător comun. ♦ Lavoar; chiuvetă. — Din
fr. lavabo.