lăutar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂUTÁR, lăutari, s. m. Muzicant popular care cântă la un instrument cu coarde sau,
p. gener., la orice instrument, de obicei dintr-un taraf; scripcar. [
Pr.:
lă-u-] –
Lăută +
suf. -ar.