lauracee - explicat in DEX

lauracee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LAURACÉE, lauracee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și arbuști din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: la-u-] – Din fr. lauracées.

lauracee (Dicționar de neologisme, 1986)
LAURACÉE s.f.pl. Familie de arbori și arbuști din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. la-u-ra-ce-e, sg. invar. / < fr. lauracées].

lauracee (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LAURACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, arbori și arbuști din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice. (< fr. lauracées)

lauracee (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LAURACÉE (‹ fr.; {s} lat. laurea „dafin”) s. f. pl. Familie de arbori și arbuști din regiunile tropicale și mediteraneene, cu frunze pieloase persistente, bogate în uleiuri eterice, cu flori mici, dispuse în inflorescențe, și cu fructe bace sau drupe. Cuprinde plante tehnice, medicinale și producătoare de mirodenii (ex. dafinul, arborele de camfor, avocado etc.).

lauracee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lauracée (la-u-) s. f., art. lauracéea, g.-d. art. lauracéei; pl. lauracée

lauracee (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LAURACÉE, lauracee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și arbuști din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: la-u-] — Din fr. lauracée.