laudativ - explicat in DEX

laudativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LAUDATÍV, -Ă, laudativi, -e, adj. Care laudă; favorabil, elogios. [Pr.: la-u-] – Din fr. laudatif.

laudativ (Dicționar de neologisme, 1986)
LAUDATÍV, -Ă adj. Care laudă. [Pron. la-u-. / cf. fr. laudatif].

laudativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LAUDATÍV, -Ă adj. care laudă; elogios, favorabil. (< fr. laudatif)

laudativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*laudatív, -ă adj. (lat. laudativus). De laudă, care conține o laudă: discurs laudativ.

laudativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
laudatív (la-u-) adj. m., pl. laudatívi; f. laudatívă, pl. laudatíve

laudativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LAUDATÍV, -Ă, laudativi, -e, adj. Care laudă; favorabil, elogios. [Pr.: la-u-] — Din fr. laudatif.