lăuda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂUDÁ, láud, vb. I.
Tranz. A exprima prin cuvinte prețuirea, stima față de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ♦
Refl. A spune despre sine însuși cuvinte de laudă; a se mândri, a se făli. ◊
Expr. (
Fam.)
Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simți? ♦
Refl. A face pe grozavul; a se grozăvi. [
Pr.:
-lă-u-] – Din
lat. laudare.