lătunoaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂTUNOÁIE, lătunoi, s. f. 1. Gaură, răritură care se produce la marginile pânzei în timpul țesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală.
2. Scândură plană pe o parte și convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buștean. [
Pl. și:
lătunoaie. =
Var.: (
2)
lătunói s. n.] –
Latură +
suf. -oaie.