latir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LATÍR s. m. Plantă erbacee furajeră din familia leguminoaselor, cu tulpina târâtoare și ramificată, cu frunzele terminate cu un cârcel și cu flori albastre, violete, roz, albe sau galbene
(Lathyrus sativus). – Din
lat. lathyrus (nume științific).
latir (Dicționar de neologisme, 1986)LATÍR s.m. Plantă erbacee leguminoasă cu tulpina lungă, târâtoare și foarte ramificată, având flori albe, violete sau roșii, grupate în racem. [Cf. it.
latir, lat.
lathyrus].
latir (Marele dicționar de neologisme, 2000)LATÍR s. m. plantă erbacee leguminoasă cu tulpină lungă, târâtoare și foarte ramificată, având flori albe, violete sau roșii, grupate în racem. (< lat.
lathyrus, gr.
lathyros)
latir (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LATÍR (‹
lat.; {s}
gr. lathyros „măzăriche”)
s. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze penat-compuse, inflorescență în racem pedunculat, flori violete, roz, albe sau galbene, care au porțiunea liberă a filamentelor staminelor de aceeași lungime. Pot fi furajere (
Lathyrus sativus), ornamentale (
Lathyrus odoratus) etc. Specia furajeră este foarte rezistentă la secetă și se cultivă mult în India, Spania și N Africii.
latir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)latír s. m.latir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LATÍR s. m. Plantă erbacee furajeră din familia leguminoaselor, cu tulpina târâtoare și ramificată, cu frunzele terminate cu un cârcel și cu flori albastre, violete, roz, albe sau galbene
(Lathyrus salivus). —
Din lat. lathyrus (denumirea științifică a plantei).