latifundiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LATIFÚNDIU, latifundii, s. n. Mare proprietate funciară particulară, moșie foarte întinsă; domeniu. [
Var.: (
înv.)
latifúndie s. f.] – Din
lat. latifundium.latifundiu (Dicționar de neologisme, 1986)LATIFÚNDIU s.n. Domeniu foarte mare obținut de romanii bogați prin acapararea pământurilor în urma neplății datoriilor de către micii proprietari de pământ. ♦ Mare proprietate funciară privată. [Pron.
-diu, var.
latifundie s.f. / < lat.
latifundium].
latifundiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)LATIFÚNDIU s. n. domeniu foarte mare obținut de romanii bogați prin acapararea pământurilor în urma neplății datoriilor de către micii proprietari. ◊ mare proprietate funciară privată. (< lat., fr.
latifundium)
latifundiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)latifúndiu [
diu pron. diu]
s. n.,
art. latifúndiul; pl. latifúndii, art. latifúndiile (-di-i-)latifundiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)latifundiu n. (la Romani) vastă posesiune de terenuri.
latifundiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LATIFÚNDIU, latifundii, s. n. Mare proprietate funciară particulară, moșie foarte întinsă; domeniu. [
Var.: (
înv.)
latifúndie s. f.] —
Din lat. latifundium.latifundiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*latifúndiŭ n. (lat.
latifundium, d.
latus, lat, și
fundus, moșie. V.
fonciar). Moșie imensă.