lastră - explicat in DEX

lastră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LÁSTRĂ, lastre, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de lână. – Et. nec.

lastră (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
lástră s.f. (înv.) stofă de mătasă.

lastră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
lástră (lástre), s. f. – Postav de lînă, de proveniență orientală. Origine necunoscută. După Tiktin și Scriban, din it. lastra „piatră de pavaj, placă”, caz în care sensul inițial ar fi de „împărțit în pătrate”; dar această ipoteză nu merge cu originea orientală a cuvîntului și cu produsul. Sec. XVII, înv.

lastră (Dicționaru limbii românești, 1939)
lástră f., pl. e (poate d. it. lastra, peatră [!] de pavat, adică „stofă cu pătrățele”). Vechĭ. O stofă de matasă [!].

lastră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lástră (înv.) s. f., g.-d. art. lástrei; pl. lástre

lastră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lastră f. atlaz de lână: dulamă de lastră verde OD. [Origină necunoscută].

lastră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LÁSTRĂ, lastre, s. f. (înv.) Stofa scumpă de lână. — Et. nec.