laringotomie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LARINGOTOMÍE, laringotomii, s. f. Operație chirurgicală care constă în deschiderea sau secționarea laringelui. – Din
fr. laryngotomie.laringotomie (Dicționar de neologisme, 1986)LARINGOTOMÍE s.f. Deschidere chirurgicală a laringelui. [Gen.
-iei. / < fr.
laryngotomie, cf. gr.
larynx – laringe,
tome – tăiere].
laringotomie (Marele dicționar de neologisme, 2000)LARINGOTOMÍE s. f. deschidere chirurgicală a laringelui. (< fr.
laryngotomie)
laringotomie (Dicționaru limbii românești, 1939)*laringotomíe f. (vgr.
laryggotomia. V.
ana-tomie, tom).
Chir. Tăĭerea laringeluĭ (ca să se împedece [!] asfixia).
laringotomie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)laringotomíe (incizie a laringelui)
s. f.,
art. laringotomía, g.-d. art. laringotomíei; pl. laringotomíi, art. laringotomíilelaringotomie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LARINGOTOMÍE, laringotomii, s. f. Operație chirurgicală care constă în deschiderea sau secționarea laringelui. — Din
fr. laryngotomie.