laringită - explicat in DEX

laringită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LARINGÍTĂ, laringite, s. f. Boală care constă în inflamația (mucoasei) laringelui. – Din fr. laryngite.

laringită (Dicționar de neologisme, 1986)
LARINGÍTĂ s.f. Inflamare a mucoasei laringelui. [< fr. laryngite].

laringită (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LARINGÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei laringelui. (< fr. laryngite)

laringită (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LARINGÍTĂ (‹ fr. {i}) s. f. Inflamație acută sau cronică a mucoasei laringelui manifestată prin senzația de uscăciune, înțepături și dureri în gât, răgușeală, tuse, greutate respiratorie, uneori febră. Este provocată de factori infecțioși (în gripă, difterie, tuberculoză), toxici sau alergici.

laringită (Dicționaru limbii românești, 1939)
*laringítă f., pl. e (d. laringe). Med. Inflamațiunea laringeluĭ. Laringită difterică, un fel de difterie cu membrane false în laringe, numită și angină difterică, gușter și crup.

laringită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
laringítă s. f., g.-d. art. laringítei; pl. laringíte

laringită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LARINGÍTĂ, laringite, s. f. Boală care constă în inflamația (mucoasei) laringelui. — Din fr. laryngite.