larice - explicat in DEX

larice (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LÁRICE, larici, s. f. (Bot.) Zadă. [Var.: láriță s. f.] – Din it. larice, lat. larix, -cis.

larice (Dicționar de neologisme, 1986)
LÁRICE s.f. (Bot.) Zadă. [Var. lariță s.f. / < it. larice, lat. larix, -cis].

larice (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LÁRICE s. f. arbore rășinos din familia pinaceelor, cu frunze căzătoare, aciculare și cu lemn tare și rezistent, foarte prețios; zadă. (< it. larice, lat. larix, -icis)

larice (Dicționaru limbii românești, 1939)
*lárice f. (lat. larix, láricis f., vgr. lárix, lárikos f.). Zeadă.

larice (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
laríce, larici, s.f. – (bot.) Brad roșu, brad de vară (Larix decidua); zadă (Borza 1968: 96). Rezervația de larice de la Coștiu (com. Rona de Sus) cu o suprafață de 0,7 ha, este zonă protejată prin L. 5/2000. – Din it. larice, lat. larix, -cis (DEX).

larice (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lárice s. f., g.-d. art. láricii; pl. lárici

larice (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LÁRICE, larici, s. f. (Bot.) Zadă. [Var.: láriță s. f.] — Din it. larice, lat. larix, -cis.