larga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LARGÁ, larghez, vb. I.
Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din
fr. larguer, it. largare.larga (Dicționar de neologisme, 1986)LARGÁ vb. I. tr. A desprinde dintr-o aeronavă un obiect pentru a fi lansat în timpul zborului. ♦ A îndepărta o ambarcație de la chei sau de la navă cu ajutorul unei căngi. [< fr.
larguer, it.
largare].
larga (Marele dicționar de neologisme, 2000)LARGÁ vb. tr. 1. a desprinde dintr-o aeronavă un obiect pentru a fi lansat în timpul zborului. 2. a îndepărta o ambarcație de la chei sau de la navă cu ajutorul unei căngi. 3. a desfășura larg vela sau voalura parașutei. (< fr.
larguer, it.
largare)
larga (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LARGA, râu în
rep. Moldova, afluent
stg. al Prutului; lungime:
c. 30 km.
Izv. din apropierea
com. Lărguța (
jud. Cahul), de la 200 m
alt. Pe râul
L., la 7 iul. 1770, armatele ruse, conduse de mareșalul P.A. Rumeanțev, i-au învins pe turci; alături de ruși au luptat și voluntari moldoveni.
larga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)largá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
largheázălarga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LARGÁ, larghez, vb. I.
Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. — Din
fr. larguer, it. largare.