lard (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LARD s. n. (
Reg.) Slănină grasă. –
Lat. lardum.lard (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lard (-duri), s. n. – SLănină. –
Istr. lǫrd. Lat. lardum (Pușcariu 942; Candrea-Dens., 949; REW 4915; DAR),
cf. sp.,
it. lardo, fr. lard. Numai în
Trans. și Banat. –
Der. lărdos, adj. (unsuros, cu osînză);
lărdar, s. m. (insectă, Dermestes lardarius), al cărui nume nu pare popular.
lard (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lard (
reg.)
s. n.lard (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LARD s. n. (
Reg.) Slănină grasă. —
Lat. lardum.