lăpuș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lăpúș (lăpúși), s. m. – Brusture (Telekia speciosa). –
Mr. lîpuș, megl. lăpu(ș). Sl.,
cf. bg. lopuš, rus. lepucha (DAR),
alb. ljapuš, mag. lapu, de unde dubletul
lapuc, s. m. (brusture). După P. Papahagi,
Analele Acad. Rom., XXIX, 128 și REW 4903, din
lat. lappa, cf. împotrivă Graur,
BL, V, 103. –
Der. lăpușnic, s. m. (plantă nedeterminată);
lăptuc, s. m. (brusture), prin încrucișare cu
lăptucă.