landtag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÁNDTAG s. n. Nume dat unor adunări sau organe reprezentative ori legislative dintr-un land. –
Cuv. germ.landtag (Dicționar de neologisme, 1986)LÁNDTAG s.n. 1. (
În evul mediu) Adunarea reprezentanților pe stări în principatele germane.
2. (
În Germania până în 1934 și în Austro-Ungaria) Organul reprezentativ al puterii.
3. (
În Germania și Austria) Organul legislativ suprem al landurilor; dietă
2 [în DEX și DN].
4. Parlamentul în Liechtenstein. [< germ.
Landtag].
landtag (Marele dicționar de neologisme, 2000)LÁNDTAG s. n. 1. (în evul mediu) adunarea reprezentanților pe stări în principatele germane. 2. (în Germania până în 193
4 și în Austro-Ungaria) organul reprezentativ al puterii. 3. (în Germania și Austria) organul legislativ suprem al landurilor; dietă. 4. parlamentul în Liechtenstein. (< germ.
Landtag)
landtag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Lándtag (Land-tag) s. propriu
n.landtag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÁNDTAG s. n. Nume dat unor adunări sau organe reprezentative ori legislative dintr-un land. —
Cuv. germ.