lambriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LAMBRÍU, lambriuri, s. n. Îmbrăcăminte de marmură, de lemn sau de stuc, cu care se acoperă total sau parțial pereții unei încăperi. – Din
fr. lambris.lambriu (Dicționar de neologisme, 1986)LAMBRÍU s.n. Placaj de lemn, de marmură etc., care acoperă pereții unei încăperi. [Pron.
-briu. / < fr.
lambris].
lambriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)LAMBRÍU s. n. placaj de lemn, marmură care acoperă pereții unei încăperi. (< fr.
lambris)
lambriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lambríu s. n.,
art. lambríul; pl. lambríurilambriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LAMBRÍU, lambriuri, s. n. îmbrăcăminte de marmură, de lemn sau de stuc, cu care se acoperă total sau parțial pereții unei încăperi. — Din
fr. lambris.