lambert - explicat in DEX

lambert (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LAMBÉRT, lamberți, s. m. (Fiz.) Unitate (tolerată) de măsură a luminanței. [Abr.: L] – Din fr. lambert, germ. Lambert.

lambert (Dicționar de neologisme, 1986)
LAMBÉRT s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru luminanță, egală cu radiația unei surse de lumină care emite un flux luminos de un lumen pentru fiecare cm² din suprafața ei. [< fr. lambert, cf. Lambert – fizician german].

lambert (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LAMBÉRT s. m. unitate de măsură pentru luminanță, egală cu radiația unei surse de lumină care emite un flux luminos de un lumen pentru fiecare cm² din suprafața ei. (< fr. lambert)

lambert (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LAMBERT, Johann Heinrich (1728-1777), fizician, astronom, matematician și filozof german de origine elvețiană. A lucrat la Berlin sub patronajul regelui Frederic II cel Mare (din 1764). Unul dintre întemeietorii fotometriei („Fotometria”) și ai pirometriei („Pirometria”). A pus bazele trigonometriei sferice, formulând cele două principii fundamentale ale acesteia (Legile lui L.), pe care a aplicat-o în domeniul cartografiei. Precursor al geometriei neeuclidiene („Teoria paralelelor”), și, alături de Leibniz, al logicii simbolice moderne („Noul Organon”), fiind unul dintre principalii reprezentanți ai raționalismului german. A demonstrat iraționalitatea numărului π (1768). Contribuții în astronomie privind orbitele cometelor și formarea Universului. În cinstea sa, o unitate de măsură a strălucirii îi poartă numele.

lambert (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LAMBERT, ghețar în E Antarcticei; 450 km lungime (cel mai lung din lume); 30-120 km lățime; 20 mii km². Se termină în ghețarul de șelf Amery din Oc. Indian.

lambert (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LAMBERT (‹ fr., germ. {i}; {s} n. pr. J.H. Lambert) s. m. Unitate de măsură a strălucirii (simbol: La), în afara sistemului internațional (SI), egală cu 1/π Cd/cm² (candelă pe cm²).

lambert (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LAMBERT (c. 635-c. 706), teolog german. Episcop de Maastricht. S-a consacrat luptei împotriva cultelor păgâne existente în regiune. Asasinat la Liège. Canonizat. Comemorat la 27 aug. și 17 sept.

lambert (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lambért s. m., pl. lambérți; simb. la

lambert (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LAMBÉRT, lamberți, s. m. (Fiz.) Unitate (tolerată) de măsură a luminanței. [Abr.: L] — Din fr. lambert, germ. Lambert.