lamba (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)lambá s.f. (reg.) rindea de făcut scobituri.
lamba (Dicționaru limbii românești, 1939)lambá f. (turc.
lambá, cornișă dințată la marginea tavanuluĭ). Scobitură făcută la muchea uneĭ scîndurĭ ca să se îmbuce cu alta. V.
lămbuĭesc.lamba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!lambá (rindea, parte a unei piese)
s. f.,
art. lambáua, g.-d. art. lambálei; pl. lambále, art. lambálele