lalea - explicat in DEX

lalea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LALEÁ, lalele, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb alungit, ascuțit la vârf, cu frunze lanceolate, groase și late, cu tulpina înaltă, care face o singură floare mare, de diverse culori; tulipă (Tulipa gesneriana) – Din tc. lâle.

lalea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
laleá (laléle), s. f. – Tulipă (Tulipa silvestris). Tc. lale (Cihac, II, 589; Miklosich, Türk. Elem., II, 117; Roesler 597; Șeineanu, II, 233; Berneker 688; Lokotsch 1300; Ronzevalle 154), cf. ngr. λαλές, bg. lale, sb. lale.

lalea (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LALEÁ (‹ tc.) s. f. Plantă decorativă erbacee, vivace, din familia liliaceelor, originară din Europa, Africa de Nord, Asia Centrală și de Est (având c. 100 de specii și câteva mii de hibrizi), cu tulpina înaltă de 30-40 cm, frunze lanceolate, groase și flori mari, simple sau învoalte, campanulate etc., având o gamă foarte mare de culori (Tulipa). Se înmulțește de obicei prin bulbi, dar și prin semințe (mai ales în scopul obținerii de noi soiuri). Înflorește primăvara devreme. În Europa este cultivată de c. 500 ani, cea mai importantă cultivatoare fiind Olanda, unde s-au obținut și un însemnat număr de noi soiuri.

lalea (Dicționaru limbii românești, 1939)
laleá f., pl. ele (turc. [d. pers.] lale, ngr. lalés, bg. sîrb. lale. O plantă erbacee liliacee bulboasă cu frumoase florĭ ornamentale compuse din cîte șase foĭ care formează o cupă, cu o mulțime de varietățĭ (tulipa). Cultura eĭ e în mare onoare în Olanda. V. tulipan.

lalea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
laleá s. f., art. laleáua, g.-d. art. lalélei; pl. laléle, art. lalélele

lalea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LALEÁ, lalele, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb alungit, ascuțit la vârf, cu frunze lanceolate, groase și late, cu tulpina înaltă, care face o singură floare mare, de diverse culori; tulipă (Tulipa gesneriana) — Din tc. lâle.

laleà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
laleà f. plantă de primăvară din fam. liliaceelor, cu cotorul înalt ce poartă o floare frumoasă, numită asemenea lalea (Tulipa). [Turc. LALÈ].