lacustru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LACÚSTRU, -Ă, lacustri, -e, adj. Privitor la lacuri
1, care trăiește sau care crește în lacuri
1. ◊
Locuință (sau
așezare etc.)
lacustră = locuință (sau așezare etc.) clădită pe stâlpi la suprafața apei unor lacuri
1, specifică în epoca preistorică. – Din
fr. lacustre, lat. lacustris.lacustru (Dicționar de neologisme, 1986)LACÚSTRU, -Ă adj. Care trăiește în lacuri, din lacuri. ◊
Locuințe lacustre = locuințe (preistorice) ridicate pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor;
formație lacustră = formație geologică rezultată din depuneri pe fundul unei ape dulci. [< fr., it.
lacustre].
lacustru (Marele dicționar de neologisme, 2000)LACÚSTRU, -Ă adj. referitor la lacuri; care trăiește sau crește în lacuri. ◊ locuințe ~e = locuințe (preistorice) pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație ~ă = formație geologică din depuneri pe fundul unei ape dulci. (< fr.
lacustre, lat.
lacustris)
lacustru (Dicționaru limbii românești, 1939)*lacústru, -ă adj. (lat.
lacustris). De lac, de baltă:
plante lacustre. Locuințe lacustre, numite și
palafite, vechĭ colibe preistorice construite pe stîlpĭ de lemn în lacurĭ și ale căror resturĭ se găsesc și astăzĭ, maĭ ales în Elveția. V.
palustru.lacustru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lacústru adj. m.,
pl. lacúștri; f. lacústră, pl. lacústrelacustru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lacustru a. care trăiește sau crește în apă:
plante lacustre; cetăți lacustre, vechi orașe cufundate ale căror ruine se regăsesc pe fundul lacurilor.
lacustru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LACÚSTRU, -Ă, lacustri, -e, adj. Privitor la lacuri
1, care trăiește sau care crește în lacuri
1. ◊
Locuință (sau
așezare etc.)
lacustră = locuință (sau așezare etc.) clădită pe stâlpi la suprafața apei unor lacuri
1, specifică în epoca preistorică. — Din
fr. lacustre, lat. lacustris.