lăcrima (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂCRIMÁ, lăcrimez, vb. I.
1. Intranz. (Despre oameni) A-i curge lacrimile (de durere, jale, înduioșare etc.); a plânge (ușor), a lăcrima.
2. Intranz. și
refl. (Despre ochi) A se umple (continuu) de lacrimi (ca urmare a unei dureri, a înduioșării, a unei boli etc.); a (se) înlăcrima. [
Var.:
lăcrămá vb. I.] – Din
lat. lacrimare.