lacră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÁCRĂ s. f. v. raclă.lacră (Dicționaru limbii românești, 1939)lácră, V.
raclă.lacră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lacră f.
1. ladă:
zestrea îmi șade în lacră PANN;
2. raclă. [Metateză din
raclă].
lacră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÁCRĂ s. f. v. raclă.