lăcătuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂCĂTÚȘ, lăcătuși, s. m. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. – Din
magh. lakatos.