lăcar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂCÁR, lăcari, s. m. Gen de păsări călătoare și cântătoare, de mărimea unei vrăbii, de culoare brună pe spate și alb-brună pe pântece, care trăiesc în stufărișul din jurul lacurilor și al mlaștinilor
(Acrocephalus); pasăre din acest gen. –
Lac1 +
suf. -ar.