laborant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LABORÁNT, -Ă, laboranți, -te, s. m. și
f. Persoană cu pregătire medie, specializată în experiențe și lucrări (mai simple) de laborator. – Din
germ. Laborant.laborant (Dicționar de neologisme, 1986)LABORÁNT, -Ă s.m. și f. Specialist în lucrări de laborator. [< germ.
Laborant].
laborant (Marele dicționar de neologisme, 2000)LABORÁNT, -Ă s. m. f. specialist în lucrări sau experiențe de laborator. (< germ.
Laborant)
laborant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)laboránt s. m.,
pl. laboránțilaborant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LABORÁNT, -Ă, laboranți, -te, s. m. și
f. Persoană cu pregătire medie, specializată în experiențe și lucrări (mai simple) de laborator. — Din
germ. Laborant.