labiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÁBIU s. n. v. labium.labiu (Dicționar de neologisme, 1986)LÁBIU s.n. v.
labium.
labiu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LÁBIU (‹
fr. {i}; {s}
lat. labium „buză”)
s. n. 1. (
ZOOL.) Piesă impară, inferioară, a aparatului bucal la insecte, deseori întărită de palpi labiali ori alungită printr-o prelungire în formă de buză. Conformată variabil, în funcție de modul de hrănire, este foarte dezvoltată la unele insecte (tăuni, țânțari).
2. (
BOT.) Formație caracteristică florii unor plante superioare (
ex. labiate), alcătuită din petale dispuse sub forma unor buze:
l. inferior (buza de jos) rezultă din concreșterea a trei petale (petala anterioară împreună cu două petale laterale);
l. superior (buza de sus) rezultă din concreșterea a două petale posterioare. ♦ Prelungire sau prelungiri ale părții superioare a tubului caliciului sau corolei (
ex. la scrofulariacee).
labiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÁBIU s. n. v.
labium.