lațe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÁȚE s. f. pl. Șuvițe de lână netoarse și nepieptănate (de pe un animal);
p. anal. (la om) șuvițe de păr care atârnă în mod dezordonat; mițe. –
Et. nec.lațe (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)láțe s. f. pl. –
1. Plete, chică. –
2. Smoc, moț. –
Var. (lo)loațe. Origine necunoscută. Giuglea,
Dacor., II, 394 pornea de la
var. loațe pe care o considera reprezentantă din
germ. Locke „buclă”. DAR se gîndește la un
lat. *
lacia „petic”, din aceeași rădăcină cu
lacerāre. –
Der. lățos, adj. (pletos, cu păr lung;
Trans. zdrențăros, murdar);
loloți, vb. refl. (a face noduri, a se încurca);
loloțată, s. f. (varietate de struguri).
lațe (Dicționaru limbii românești, 1939)láțe f. saŭ n. pl. (cp. cu
loloațe).
Munt. Mițe, flocĭ, păr (lînă ș. a.) care atîrnă din capu omuluĭ, la animale orĭ la stofe:
Țiganiĭ nu se tund, ci umblă cu lațe; acest țol are lațe.lațe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)láțe s. f. pl.lațe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÁȚE s. f. pl. Șuvițe de lână netoarse și nepieptănate (de pe un animal);
p. anal. (la om) șuvițe de păr care atârnă în mod dezordonat; mițe. —
Et. nec.