lașitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LAȘITÁTE (
2)
lașități, s. f. 1. Faptul de a fi laș; starea celui laș.
2. (
Concr.) Faptă, atitudine de om laș. –
Laș +
suf. -itate (după
fr. lâcheté).lașitate (Dicționar de neologisme, 1986)LAȘITÁTE s.f. Frică, lipsă de curaj. ♦ Faptă de om laș, mișelie. [Cf. fr.
lâcheté].
lașitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)LAȘITÁTE s. f. frică, lipsă de curaj. ◊ atitudine, faptă de om laș, mișelie. (după fr.
lâcheté)
lașitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*lașitáte f. (fr.
lâcheté). Frică rușinoasă. Defectu de a fi laș. Mișelie, faptă josnică și nedemnă.
lașitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lașitáte s. f.,
g.-d. art. lașitắții; (fapte)
pl. lașitắțilașitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lașitate f.
1. starea celui laș;
2. faptă josnică, nedemnă.
lașitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LAȘITÁTE, (2) lașități, s. f. 1. Faptul de a fi laș; starea celui laș.
2. (
Concr.) Faptă, atitudine de om laș. —
Laș +
suf. -itate (după
fr. lâcheté).