lașcă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)láșcă s.f. (reg.) tăiței.
lașcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)láșcă s. f. – Tăiței.
Mag. laska (DAR). În
Trans.,
cf. lacșe.lașcă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)láșcă, laște, s.f. – (gastr.) Tăieței; răstăuțe, tojmaj: „Ai făcut niște lășcuță, / Le poți duce-n tileguță” (Memoria 2001: 110). – Din magh. laska „tăieței” (Papahagi, DA).