laș - explicat in DEX

laș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

laș (Dicționar de neologisme, 1986)
LAȘ, -Ă adj. Fricos, slab de înger; mișel. [< fr. lâche, cf. lat. laxus – slab].

laș (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LAȘ, -Ă I. adj., s. m. f. (om) fricos, slab de înger; mișel. II. adj. care denotă lipsă de curaj. (< fr. lâche)

laș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
laș (láșe), adj. – Fricos, poltron. Fr. lâche. – Der. lașitate, s. f., format după fr. lâcheté.

laș (Dicționaru limbii românești, 1939)
*laș, -ă adj., pl. f. e (fr. lâche, neîntins, și (fig.) laș, [d. lat. laxus, lax]; lâcher, a da drumu, a lăsa. V. las). Fricos, mișel.

laș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. láșă, art. láșa, pl. láșe

laș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
laș a. fricos, mișel (= fr. lâche).

laș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. — Din fr. lâche.

laș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
l-aș pr. + vb. aux. (l-aș mânca)